Casa muzeu a manastirii "Sfanta Treime" Magina a fost sfinţită şi deschisă vizitării cu ocazia hramului,în acest an, pe data de 1 iunie 2015. Pe mine m-a impresionat simplitatea lui, vechimea si povestea unor obiecte expuse aici. Am zăbovit cu privirea mai mult asupra unor scrisori în facsimil. Scrisul caligrafic, elegant, cu înflorituri, dă seamă de aşezarea sufletească specială a unor oameni care au fost şi care ar trebui să ne facă să tânjim spre o aşezare a noastră mai ancorată în pace şi în lucrurile care hrănesc sufletul.
Casa de lemn a fost adusă și remontată bucată cu bucată, pe o fundație din piatră de râu. De la exterior nu se poate ghici maiestatea pe care o dobândește interiorul. A doua sală, văruită în alb, dedicată cărților vechi, expuse pe un mobilier aerian (la propriu), special conceput pentru această încăpere, îți dă impresia unei extensii spațiale neașteptate. În prima sală sunt expuse icoane vechi, care au aparținut mănăstirii, precum și obiecte, poate, neașteptate, pe care le puteți descoperi la fața locului.
Muzeul impresioneaza atat prin amplasament, cat si prin bogatia exponatelor care au o bogata istorie. Ar fi interesant sa fie prezentate publicului din spatiul on-line cateva detalii pe care doar un vizitator interesat le poate afla, prin intrebarile adresate parintelui staret - ghidul muzeului. Vizitand muzeul am inteles ca Manastirea Magina este nu doar "un pol de spiritualitate", ci si "un pol al educatiei", prin gazduirea primei scoli romanesti din judetul Alba.
Ziarul Lumina de astazi, 30 iunie 2015, a publicat un articol referitor la muzeu, autor Teodora Rosca - membru ICOM (Consiliul International al Muzeelor) si autoarea mozaicului de la izvorul din curtea Manastirii Magina. Articolul se poate accesa on-line, la adresa: http://ziarullumina.ro/casa-muzeu-de-la-manastirea-magina-un-concept-unitar-103232.html
CASA MUZEU DE LA MĂNĂSTIREA MĂGINA – UN CONCEPT UNITAR Dr. Simona Teodora Roșca
Articol aparut in ziarul Lumina, editia de Transilvania, 30 iunie 2015 Cine ajunge la mănăstirea Sfânta Treime de la Măgina, aflată în proximitatea orașului Aiud, la capătul drumului paralel cu Valea Măgina, cu o deschidere panoramică spre dealurile din jur, va vedea în livada mănăstirii o casă din vremea străbunicilor. Este o casă țărănească, având acoperiș în pante mari, remontată bucată cu bucată sau, mai bine zis, bârnă cu bârnă, așezată pe o temelie din piatră de râu și acoperită cu șiță. Stilul minimalist pentru viziunea omului contemporan este, de fapt, specific zonei, adaptat condițiilor de mediu și habituale din secolele trecute. Tăvănită cu bârne de lemn și văruită în alb, casa are două odăi: tinda de intrare, cu ușa masivă, adaptată funcțional noului obiectiv, decorată cu elemente de feronerie, și camera propriu zisă, cu geamuri mici, cu ochiuri de geam îmbinate după structura crucii și obloane. Devenite săli de muzeu, în prima dintre acestea sunt expuse icoane vechi pe lemn și sticlă, precum și alte obiecte de referință istorică, din colecția mănăstirii, iar în a doua sală, care dobândește impresia unei extensii spațiale, datorată în parte și mobilierului specific, cărți de cult sau cu caracter teologic, aparținând fondului mănăstirii. Cum deschizi ușa casei, în lumina soarelui, înainte ca ochii să fie obișnuiți cu trecerea în spațiul interior cu ecleraj discret, înainte chiar de a aprinde lampa, vei vedea un mic monument alb, sculptat în memoria primei școli românești din zona Alba, atestată aici, la mănăstirea Măgina, din 1611. Ridicând ochii mai sus, o bijuterie – copia unei cruci duble relicvar: engolpion, datată pentru a doua jumătate a secolului XIII – decoperită în timpul săpăturilor arheologice din acest sit, îți va aminti de multele secole trecute. Celelalte exponate din prima sală sunt: icoane pe sticlă (ex. Sfântul Nicolae, Nicula, prima jumătate a sec. XIX), icoane pe lemn (ex. fragment de dulap proscomidiar, Mirăslău, pictori Vasile Ban și Porfirie Șarlea din Feisa, 1824), prapori (ex. Maica Domnului Hodighitria, Poiana Aiudului, atribuire lui Octavian Smigelschi, înc. sec. XIX), precum și o sabie de cavalerie, a cărei istorie se leagă de luptele ce s-au purtat aici în timpul revoluției de la 1848-1849; prezentarea fiind completată de câteva documente referitoare la mănăstirea Măgina, din perioada 1728-1927 și fotografii de la săpăturile arheologice. În a doua sală, care te întâmpină cu o maiestate aparte, de-a lungul pereților a fost conceput un mobilier cu vitrine suspendate, în care este așezată cealaltă parte din comoara liturgică a mănăstirii, cărți, precum: Kiriacodromion (1732, București), Cazania (1792, Râmnic) și fragment din Cazania lui Varlaam (1643, Iași), Evanghelie (1743, București), Strastnic (1753, Blaj), Ioan Zlataust: Mărgăritarul (1746, București), Petru Maior: Predici (1811, Buda) ș.a. Muzeul a fost sfințit de către Înaltpreasfințitul Părinte Irineu Arhiepiscop al Alba Iuliei și inaugurat împreună cu părintele stareț Serafim Crucianu, în prezența credincioșilor veniți la hramul Sfintei Treimi din 1 iunie 2015. Această veche casă din livadă este mai recentă totuși decât biserica mănăstirii, atestată documentar înainte de 1570. Câteva date despre istoricul acestui așezământ, precum și despre activitățile mănăstirii, pot fi găsite la adresa: manastireamagina.blogspot.ro. Dacă ajungeți să vizitați muzeul mănăstirii Măgina în ultima sâmbătă din lună, veți putea asista și la întrunirile duhovnicești organizate aici.
Casa muzeu a manastirii "Sfanta Treime" Magina a fost sfinţită şi deschisă vizitării cu ocazia hramului,în acest an, pe data de 1 iunie 2015.
RăspundețiȘtergerePe mine m-a impresionat simplitatea lui, vechimea si povestea unor obiecte expuse aici.
Am zăbovit cu privirea mai mult asupra unor scrisori în facsimil. Scrisul caligrafic, elegant, cu înflorituri, dă seamă de aşezarea sufletească specială a unor oameni care au fost şi care ar trebui să ne facă să tânjim spre o aşezare a noastră mai ancorată în pace şi în lucrurile care hrănesc sufletul.
Casa de lemn a fost adusă și remontată bucată cu bucată, pe o fundație din piatră de râu. De la exterior nu se poate ghici maiestatea pe care o dobândește interiorul. A doua sală, văruită în alb, dedicată cărților vechi, expuse pe un mobilier aerian (la propriu), special conceput pentru această încăpere, îți dă impresia unei extensii spațiale neașteptate.
RăspundețiȘtergereÎn prima sală sunt expuse icoane vechi, care au aparținut mănăstirii, precum și obiecte, poate, neașteptate, pe care le puteți descoperi la fața locului.
Muzeul impresioneaza atat prin amplasament, cat si prin bogatia exponatelor care au o bogata istorie. Ar fi interesant sa fie prezentate publicului din spatiul on-line cateva detalii pe care doar un vizitator interesat le poate afla, prin intrebarile adresate parintelui staret - ghidul muzeului. Vizitand muzeul am inteles ca Manastirea Magina este nu doar "un pol de spiritualitate", ci si "un pol al educatiei", prin gazduirea primei scoli romanesti din judetul Alba.
RăspundețiȘtergereZiarul Lumina de astazi, 30 iunie 2015, a publicat un articol referitor la muzeu, autor Teodora Rosca - membru ICOM (Consiliul International al Muzeelor) si autoarea mozaicului de la izvorul din curtea Manastirii Magina. Articolul se poate accesa on-line, la adresa:
RăspundețiȘtergerehttp://ziarullumina.ro/casa-muzeu-de-la-manastirea-magina-un-concept-unitar-103232.html
CASA MUZEU DE LA MĂNĂSTIREA MĂGINA – UN CONCEPT UNITAR
RăspundețiȘtergereDr. Simona Teodora Roșca
Articol aparut in ziarul Lumina, editia de Transilvania, 30 iunie 2015
Cine ajunge la mănăstirea Sfânta Treime de la Măgina, aflată în proximitatea orașului Aiud, la capătul drumului paralel cu Valea Măgina, cu o deschidere panoramică spre dealurile din jur, va vedea în livada mănăstirii o casă din vremea străbunicilor. Este o casă țărănească, având acoperiș în pante mari, remontată bucată cu bucată sau, mai bine zis, bârnă cu bârnă, așezată pe o temelie din piatră de râu și acoperită cu șiță. Stilul minimalist pentru viziunea omului contemporan este, de fapt, specific zonei, adaptat condițiilor de mediu și habituale din secolele trecute.
Tăvănită cu bârne de lemn și văruită în alb, casa are două odăi: tinda de intrare, cu ușa masivă, adaptată funcțional noului obiectiv, decorată cu elemente de feronerie, și camera propriu zisă, cu geamuri mici, cu ochiuri de geam îmbinate după structura crucii și obloane. Devenite săli de muzeu, în prima dintre acestea sunt expuse icoane vechi pe lemn și sticlă, precum și alte obiecte de referință istorică, din colecția mănăstirii, iar în a doua sală, care dobândește impresia unei extensii spațiale, datorată în parte și mobilierului specific, cărți de cult sau cu caracter teologic, aparținând fondului mănăstirii.
Cum deschizi ușa casei, în lumina soarelui, înainte ca ochii să fie obișnuiți cu trecerea în spațiul interior cu ecleraj discret, înainte chiar de a aprinde lampa, vei vedea un mic monument alb, sculptat în memoria primei școli românești din zona Alba, atestată aici, la mănăstirea Măgina, din 1611. Ridicând ochii mai sus, o bijuterie – copia unei cruci duble relicvar: engolpion, datată pentru a doua jumătate a secolului XIII – decoperită în timpul săpăturilor arheologice din acest sit, îți va aminti de multele secole trecute. Celelalte exponate din prima sală sunt: icoane pe sticlă (ex. Sfântul Nicolae, Nicula, prima jumătate a sec. XIX), icoane pe lemn (ex. fragment de dulap proscomidiar, Mirăslău, pictori Vasile Ban și Porfirie Șarlea din Feisa, 1824), prapori (ex. Maica Domnului Hodighitria, Poiana Aiudului, atribuire lui Octavian Smigelschi, înc. sec. XIX), precum și o sabie de cavalerie, a cărei istorie se leagă de luptele ce s-au purtat aici în timpul revoluției de la 1848-1849; prezentarea fiind completată de câteva documente referitoare la mănăstirea Măgina, din perioada 1728-1927 și fotografii de la săpăturile arheologice.
În a doua sală, care te întâmpină cu o maiestate aparte, de-a lungul pereților a fost conceput un mobilier cu vitrine suspendate, în care este așezată cealaltă parte din comoara liturgică a mănăstirii, cărți, precum: Kiriacodromion (1732, București), Cazania (1792, Râmnic) și fragment din Cazania lui Varlaam (1643, Iași), Evanghelie (1743, București), Strastnic (1753, Blaj), Ioan Zlataust: Mărgăritarul (1746, București), Petru Maior: Predici (1811, Buda) ș.a.
Muzeul a fost sfințit de către Înaltpreasfințitul Părinte Irineu Arhiepiscop al Alba Iuliei și inaugurat împreună cu părintele stareț Serafim Crucianu, în prezența credincioșilor veniți la hramul Sfintei Treimi din 1 iunie 2015.
Această veche casă din livadă este mai recentă totuși decât biserica mănăstirii, atestată documentar înainte de 1570. Câteva date despre istoricul acestui așezământ, precum și despre activitățile mănăstirii, pot fi găsite la adresa: manastireamagina.blogspot.ro. Dacă ajungeți să vizitați muzeul mănăstirii Măgina în ultima sâmbătă din lună, veți putea asista și la întrunirile duhovnicești organizate aici.